Image is not available
Arrow
Arrow
Slider

Un text

Adorm. Și mă lovește un cot, o palmă, un picior. Mă trezesc și nu mai înțeleg ce se întâmplă. Cu mine, cu gândurile mele, cu ideile, cu planurile, cu ce a fost azi, ieri, mai de mult, cu ce-o să fie mâine, peste un an, doi, 30. Și mă întreb de ce? Sau ce? Sau cine mă ține trează la 01:11 când scriu textul ăsta care nu are niciun sens acum și care aș vrea să aibă dimineață când o să-l citesc din nou.
– Ce faci? Cum ești?
– Bine! Sunt bine, chiar bine!

De atât de multe ori mi-am spus asta și am răspuns așa la întrebarea asta în ultimul timp încât nu-mi mai dau nici eu seama dacă e altfel decât bine. As in fake it until you make it, I didn’t fake it, I just made it. Sunt bine. Cred. Așa cred eu, că sunt bine. Că am evoluat, că ușor ușor din cenușă m-am transformat în Phoenix, mi l-am și tatuat pe piele de altfel și eu nu prea fac gesturi sau spun cuvinte în care nu prea cred, o văd ca pe o trădare adusă-mi fără niciun sens. Deci, sunt bine.

Ce-am mai înțeles așa, lately? Că oamenii se mint pe ei și e trist. Doamne, dar ce trist. Se mint că iubesc sau că nu iubesc pe cineva. Se mint că sunt entuziasmați sau nu fața de ceva. Se mint că le-a fost dor sau că le e dor. Mi-a scris cineva azi asta: “Felicitări Mădă! Pentru toată implicarea pe care o depui! Și naturalețea asta a ta!” și cu două zile în urmă, altcineva mi-a zis că naturalețea și sinceritatatea asta a mea nu e întotdeauna în avantajul meu, iar răspunsurile mele au fost “Mulțumesc” și “Așa e, dar de-aia am doar oameni de calitate în jurul meu. Puțini, dar de calitate!”

Dar sunt bine. Doi ani și jumătate de terapie clasică, regresie hipnotică, Sadhguru, Bashar, astrologie, yoga, meditație… ce am înțeles? Am înțeles că viața e simplă și îngrozitor de complicată și tocmai de-aia ascultăm și nu judecăm. Dar viața… cuvântul ăsta, VIAȚĂ, pentru mine nu mai începe cu 14 iunie ‘86. Nici cu 20 decembrie 2015, nici cu nicio zi de naștere importantă din viața mea și nici nu se mai termină cu data înscrisă pe piatra funerară. Viața curge în infinit și nu se termină niciodată, la fel cum habar nu am sau nu avem când a început de fapt. Vedeți paradoxul? De fapt nu știm când a început viața, dar știm că nu se termină, de fapt, niciodată și noi am crezut fix opusul până acum, că știm când începe, dar nu știm când se termină. De ce venim, de unde venim, cine suntem, ce lăsăm aici? Lăsăm ceva cu adevarat sau doar luăm să ducem mai departe? Well, welcome to this amazing world inside my brain care gândește toate astea, care pune atât de multe întrebări la care de cele mai multe ori nu am niciun răspuns sau am prea multe și eu doar aleg să mă opresc la unul care face liniște cât să pot să adorm la loc, să trăiesc în somn, așa cum zice Iris. Nu în vis, în somn, pentru că aparent, viața e un vis și somnul e viața reală. Eeeeeiiii… știți expresia aia deșteaptă a cuiva, unul de care am râs toți la un moment dat, “Dacă îți dau mintea mea ți-o ia corpul razna?”. Cam așa. And yet, I don’t do pills și nici alte tertipuri ca să trăiesc, ca să visez sau ca să dorm. Și cum tot zic eu prin studioul ăla, unde filmez ce unii (chiar și eu) ar zice, un podcast, ce vremuri magnifice trăim!

Vă pupă Tzigă! Sper că și voi sunteți bine! Eu abia aștept să văd ce mai trăiesc în vis sau ce mai visez în realitate! 1:55 – am ieșit.

"Şi asta pentru că tu găseşti resurse de salvare a situaţiilor problemă; găseşti modalităţi de comunicare, dezamorsezi conflicte incendiare printr-un simplu zâmbet. Da, faţa ta este mereu zâmbitoare, chiar şi atunci când maschezi o problemă sau o rană sufletească. Râzi cu pasiune, aşa cum plângi cu pasiune. Eşti plină de viaţă şi vrei să-ţi croieşti un drum propriu, independent de alţii, pentru tine şi prietenii tăi. Cazi câteodată în mirajul filmelor. Îţi doreşti să fie în viaţă ca-n filme, să continui filmul prin trăirile tale. Aproape că îi convingi şi pe ceilalţi că visul devine realitate. Şi asta pentru că pui suflet în tot ceea ce faci. Eşti gata oricând să ajuţi, te implici în tot şi în toate, atât de mult încât de multe ori uiţi de tine şi de interesele tale! Ceea ce îţi doresc pentru viitor este să-ţi aminteşti mereu că eşti o entitate ganditoate, că eşti capabilă să realizezi ceea ce îţi propui, că eşti isteaţă, plăcută, nostimă, drăguţă, convingătoare!" By Chiţu Anca

Lasă un răspuns