Evenimentele mai jos relatate au avut loc week-end-ul trecut, începutul săptămânii trecute. 

În seara asta am draci pe el! Hopppa! Ce-ai făcut mă nene, mă? S-a abătut un pic de furtună asupra paradisului?! Nu foarte negri norii, dar da.

Am adormit copilul, mi-am turnat un pahar cu vin rose, adus de el de pe unde a fost plecat în weekend, l-am amestecat cu sifon aşa cum îi place lui Keed, şi m-am apucat să scriu. Aşa împuşc trei iepuri dintr-o lovitură. Vă dau şi vouă material fierbinte, mă descarc cumva, şi apoi îi dau şi lui să citească articolul, căci evident, nimic nu se face public fără acordul lui. Şi aşa nu adunăm frustrări în relaţie cu lucruri nerezolvate / nediscutate.

Păi normal că am draci. Noi nu ne-am mai văzut de vineri. El a plecat la Sibiu-Târgu Mureş-Cluj, eu la Giurgiu, la mama. Eu am ajuns duminică la prânz acasă, el duminică după miezul nopţii. Copilul îi dormea, nevasta i se perpelea în pat, căci, probabil v-aţi prins, greu mi se lipesc pleoapele când îl ştiu pe drum, de departe.

Ieri, adică luni, ne-am trezit amândoi, ne-am băut cafeaua, şi pe la 11:00 mi-a plecat de acasă, la studio, că urmează Uncle BENZ şi e agitaţie mare. Dar mare! Dublu album, colaborări grele, mesaje grele, concept puternic, inedit, şi nu zic asta doar pentru că e artistul meu. În fine, a mai venit acasă pe la 22:00. Spre norocul nostru Iris nu adormise şi aşa am avut şi noi parte de circa 30 minute de family time. Apoi, sângele care îi fierbe în vene nu l-a lăsat să doarmă. S-a pus să muncească; să editeze cooking show-uri, relaţii cu x şi y. Că nu îi ajunge doar presiunea albumului. El mai vrea! A venit în pat pe la 4 dimineaţa. Evident că l-am bodogănit acolo pe limba mea, adormită şi morocănoasă că e 4 şi e încă treaz. Şi ce-a făcut mă artistul meu de supărare? S-a ridicat din pat şi s-a mai pus la o tură de editat / montat. Nu a mai dormit deloc. Am adormit singură, m-am trezit singură. Eeei! Păi e frumos aşa? Eu zic că nu, da’ na, poate ştie el mai bine de data asta.

Azi, marţi, a avut emisiune la 10:30; a plecat de acasă la 9:30. E 22:06, iar dacă eu scriu articolul ăsta, mă gândesc că e suficient de clară situaţia.

Păi şi, normal că am draci în fund, că mi-l iubesc pe fraier! Şi când îl văd că stă atâtea nopţi nedormit mă apucă toate cele. Că eu pot să înţeleg că somnu-i pentru ăia slabi, da’ medical vorbind, situaţia e un pic diferită. Şi îmi doresc să îmbătrânim împreună. Apoi, cum mai ziceam, eu înţeleg bine de tot că fără muncă nu faci nimic pe lumea asta, decât dacă eşti femeie de moravuri uşoare şi te mulezi şi la propriu şi la figurat pe un bătrânel cu putere de cumpărare, da’ mai dă-o-n mă-sa de muncă! Mai dă şi tu pe-acasă, mai dă şi tu prin patul nevestii că se cere! Mă înţelegeţi voi! 😉

Asta aşa, că tot îmi zicea o vecină zilele trecute să mai zic şi de rău, că prea ne iubim în toate articolele. Şi ca să fiu şi mai sinceră de atât, avem un astfel de episod CEL PUŢIN o dată pe lună! Şi cumva, m-a amuzat şi pe mine articolul ăsta încât aproape că mi-au trecut şi dracii. Dar dacă mâine nu e pentru noi, o luăm de la capăt (am primit jumătate de zi, pe ideea, nemulţumitului i se ia darul, am luat şi am băgat în buzunar).
Şi mai are un pic de noroc că azi dimineaţă când s-a trezit Iris, pentru că el era deja treaz, mi s-a mai permis o jumătate de oră de somn în plus.

Treci acasă, bărbate, că avem un gândac pe terasă şi ştii că nu pot cu ei!

Gândăcelul a zăcut sub acest suport de pahar până a doua zi de dimineaţă

That’s all folks!

Să vină odată 2 octombrie! Ne vedem la AFI Cotroceni să îi transmitem Unchiului toate energiile noastre frumoase! Uncle BENZ are nevoie de ele! O să îi aflaţi o mare parte din povestea vieţii!

Vă pupă Tzigă, Soţie de Artist!