Image is not available
Arrow
Arrow
Slider

Putere, putere, putere!

”Fii puternică Mădălina! Ești o femeie puternică! De unde ai atâta putere? TREBUIE să fii puternică!”

De unde să o scot când eu am murit în suflet acum patru săptămâni și m-am trezit într-o viață pe care nu o recunosc, o viață în care mâncarea nu mai are niciun gust, muzica a devenit un zgomot de fundal pe care de cele mai multe ori nu îl suport, iar pe oamenii care râd îi văd ca pe niște caricaturi dintr-un film animat prost? O viață în care eu râd ca un actor la copilașul meu pentru că știu că trebuie să îi ofer o viață și fiecare zâmbet pus pe fața mea îmi provoacă o durere și mai mare în interior! Să fiu puternică… cum să fiu puternică atunci când mă îndoi de la mijloc în jos de durere fizică? Cum să fiu puternică dacă mie îmi vine să o iau la fugă de nebună pe străzi să las în spate tot ce simt acum? Cum să fiu puternică după ce am ținut în brațe perfecțiunea, absolutul și acum e totul destrămat? Cum să fiu puternică atunci când cu greu reușesc să fac o crăpătură în zidul ăsta negru din fața ochilor prin care văd Crăciunul, sau văd prima competiție de gimnastică a Irisucăi, sau zilele ei de naștere și știu că le vom trăi fără bucata aia din Dumnezeu pe care am avut-o lângă noi până acum? De unde să scot putere când eu îmi construiam fiecare zi în jurul lui și toată motivația mea venea din el și pentru el? De unde să mai scot putere când scopul nostru cel mai înalt era să îi oferim Irisucăi o viață lină, plină de iubire și cât se poate de lipsită de suferință și tot ce îi oferim acum e o suferință pe care nici nu știe cum să o înțeleagă și să și-o manifeste?

Ei erau minunile mele, noi eram minunile lui și noi trei eram o minune de la Dumnezeu… asta simțeam și gândeam în fiecare secundă a existenței noastre, ăsta era sentimentul și averea noastră pentru care îi eram recunoscători Universului și lui Dumnezeu de când ne trezeam și până ne culcam.

Eu știu și simt în fiecare celulă amortiță din corpul meu că povestea noastră nu se va încheia niciodată, povestea noastră vine de departe și povestea noastră încă e și o să fie și după ce o să se termine viața asta materială! Sufletele noastre s-au mai întalnit și sufletele noastre nu au cum să existe unul fără celalalt, chiar dacă am fost despărțiți fizic acum. Dar din păcate această credință puternică a mea nu reusește să îmi umple jumătatea de pat goală, liniștea din casă cauzată de lipsa râsului și vocii lui, gălăgia pe care o făcea cu Iris când se jucau și alergau și îmi stricau toate paturile abia aranjate… și am să mă opresc pentru că e prea mult și e prea greu.

Azi nu am soare nici pe cer, nici în casă, azi nu am optimism, azi nu am pozitivitate… azi am ploaie, azi plâng.

Forever and ever, Soție de Artist!

"Şi asta pentru că tu găseşti resurse de salvare a situaţiilor problemă; găseşti modalităţi de comunicare, dezamorsezi conflicte incendiare printr-un simplu zâmbet. Da, faţa ta este mereu zâmbitoare, chiar şi atunci când maschezi o problemă sau o rană sufletească. Râzi cu pasiune, aşa cum plângi cu pasiune. Eşti plină de viaţă şi vrei să-ţi croieşti un drum propriu, independent de alţii, pentru tine şi prietenii tăi. Cazi câteodată în mirajul filmelor. Îţi doreşti să fie în viaţă ca-n filme, să continui filmul prin trăirile tale. Aproape că îi convingi şi pe ceilalţi că visul devine realitate. Şi asta pentru că pui suflet în tot ceea ce faci. Eşti gata oricând să ajuţi, te implici în tot şi în toate, atât de mult încât de multe ori uiţi de tine şi de interesele tale! Ceea ce îţi doresc pentru viitor este să-ţi aminteşti mereu că eşti o entitate ganditoate, că eşti capabilă să realizezi ceea ce îţi propui, că eşti isteaţă, plăcută, nostimă, drăguţă, convingătoare!" By Chiţu Anca

14 Comments

  • Adina

    11 noiembrie 2022 at 12:08

    Doar cine nu a trecut prin așa ceva nu înțelege … Sincer nu știu ce ți-aș putea spune în astfel de momente și situații cuvintele sunt greu de găsit … Trebuie sa fi puternica pentru Iris și știu că niciodată nu o sa poți vindeca rana din sufletul tau și golul acela profund din inima va rămâne acolo . Îmi pare nespus de rău 🥺 . L-au iubit , îl iubesc și îl vor iubii atâția oamenii.. Eu am văzut iubirea adevărată prin voi , prin tot ce făceați voi și nu am văzut pe nimeni să iubească așa cum o faci tu prin toți porii trup și suflet .. Ce e in sufletul tau acum și ce durere duci numai tu știi și e al naibii de greu sper că timpul sa facă durerea mai mică și să poți să te reclădești câtuși de puțin . Multa sănătate Mădălina draga ești atât de pură și ai un suflet minunat și cald îmi pare nespus de rău pentru ceea ce ți-a fost dat să simți și să trăiești

    Răspunde
  • Maria

    11 noiembrie 2022 at 13:26

    „Aș vrea să nu pot dar sunt obligată să pot”…😭 Plângi, urlă, țipă, dar trebuie să mergi inainte.Nu ai de ales pentru că acum tu ceea ce contează este copilul. Este foarte greu să ții loc de mamă și de tată. Cunosc situația dar aceasta lovitură tare dureroasă te va întări pentru fiica voastră și așa trebuie să se întâmple. Durerea se va estompa în timp dar amintirile rămân mereu vii și locul lui în sufletul tău. Ai grijă de tine și de Iris🤗🙏⚘️

    Răspunde
  • Antoaneta Toader

    13 noiembrie 2022 at 9:23

    În ziua când am aflat această veste,am simțit cum tot echilibrul la care credeam că am ajuns,se zdruncină din temelii.
    Vestea aceasta m-a lovit ca și cum el,tu,voi,făceați parte din viața mea,din familia mea. Asta poate pentru că sunt mamă,soție… și am empatizat atât de mult și de tare…
    M-am înfuriat pe Dumnezeu, pe lume,pe viață. Nu am înțeles de ce trebuie să existe atât de multă suferință… Și,cred,că pentru prima dată,mi-am pus sub îndoială existența. Pentru prima dată,nu am înțeles ce este viața și de ce ne chinuim așa. Pentru prima dată,nu am înțeles pentru ce atâta efort, dacă brusc, cerul se întunecă pentru unii dintre noi, atunci când ne așteptăm mai puțin și totul a fost în zadar,căci în urmă există doar durere.
    M-am simțit neputincioasă cu mine, cu durerea ta și cu faptul că nu există nimic care să o vindece. Iar asta a durut.
    V-am văzut povestea de iubire ,care m-a fascinat ,la „Chefi” și asta a durut din nou,știind că totul s-a spulberat…
    Scriu aceste rânduri cu lacrimi în ochi și în suflet! M-a durut,mă doare și nu am înțeles o clipă de ce m-a afectat într-atât,dar știu că există un răspuns.
    Și,oricât de clișeic sună,știu că și pentru această întâmplare fatidică există…
    Eu nu am sa îți spun să fii puternică,eu am să îți spun doar să nu renunți. Plângi oricum,oriunde! Dar plângi! Descarcă-ți sufletul împovărat. Strigă-ți durerea în văzul lumii sau când nimeni nu te aude. Scrie,șterge și scrie din nou. Fă tot ceea ce vezi că te ajută să te eliberezi. Dar nu ceda. Nu ceda pentru ca Iris nu te mai are decât pe tine,iar tu doar pe ea.
    Nu te pierde… Sunt convinsă că el este acolo cu voi!
    Cu tot sufletul alături de voi,așa cum am mai spus…

    Răspunde
  • Denisa

    14 noiembrie 2022 at 20:53

    Fii puternica, Tzigă! Încă sunteți minunile lui, se mândrește cu voi si va veghează de acolo de Sus, unde a plecat mult prea devreme…fiți puternice…va iubim!

    Răspunde
  • S

    14 noiembrie 2022 at 22:46

    A trecut o luna de la tragicul eveniment și crede-ma ca încă nu-mi vine a crede..după fiecare ediție din Chefi la cuțite plângeam, când ii vedeam poza pe ecran pur și simplu mi se rupea inima, când a fost eliminat, la fel. Am fost și sunt fan SB încă de la început, cu piesele lor/lui pot spune ca mi-am trăit adolescența..când l-am vazut prima data in GR trecând cu mașina nu mi-a venit sa cred, am zis sa-i scriu pe Facebook, l-am întrebat dacă a fost chiar el, dacă vor avea vreun concert in GR.. nu ma așteptam sa-mi răspundă, dar a făcut-o! Și sunt sigur ca la fel proceda cu orice fan, își făcea timp pentru fiecare dintre noi..Multa putere, liniște și sa ai grija de minunea voastră..🙏🏽🤍

    Răspunde
  • Daniela

    18 noiembrie 2022 at 6:54

    Atat de frumos si totusi atat de greu..Este o durere care nu poate fi luata cu absolut nimic.Suntem toti alaturi de tine Madalina si iti trimitem cu cea mai mare caldura din ce in ce mai multa putere pentru comoara pe care ti a lasat o pentru ca sunt sigura ca el nu si ar fi dorit sa ne vada tristi ci plini de bucurie si de iubire asa cum era el.Desii a trecut o luna inca il simtim aproape prin piesele sale toti cei care l am indragit atat de mult si nu imi pot gasii cuvintele sa pot exprima admiratia pe care am avut o si o voi avea pentru acest om care a exprimat intotdeauna viata prin versuri..E atat de greu de vorbit la trecut si nu mi ar ajunge timpul sa mi pot exprima toata admiratia fata de el si de familia minunata pe care a lasat o aici🙏🖤

    Răspunde
  • Necunoscut

    22 noiembrie 2022 at 21:15

    Madalina, ai dreptate, insa, trebuie sa cauti echilibru si linistea pentru fetita voastra. Iti doresc multa intelepciune, putere si curaj.

    Un necunoscut.

    Răspunde
    • Hanna

      27 noiembrie 2022 at 13:52

      Ești cea mai Strong Ever!!! Capul sus ai suflet prin care el îi alaturi de tn și de minunea voatra!!! Best Mădălina Crețeanu!!! Ești minunata!!! El îi cu voi in orice clipa nu uita sunteți tot ce are el!!!

      Răspunde
  • Nicoleta

    8 decembrie 2022 at 14:29

    „m-am trezit într-o viață pe care nu o recunosc”. Exact asta simt si eu in acest moment.
    Atunci cand viata ta este complet diferita de ce ti-ai imaginat, dorit, si te intrebi de ce mie, dar uite ca nu tot timpul alegem noi, uite ca si noua ni se pot intampla lucruri si nu le putem controla. Ce mai ramane cand te trezesti intr-o viata pe care nu o recunosti? Poate nadejdea ca v-a fi cumva, nu v-a trece, dar v-a fi diferit, o altfel de durere si alte bucurii.
    Tot ce stiu este ca suntem datori doar copiilor nostri si am face orice sa le fie lor bine.
    O imbratisare de la o mamica care are nadejde.

    Răspunde
  • Ada

    15 martie 2023 at 17:43

    Am citit fara sa respir si fara sa clipesc.Sunt coplesita…cuvintele sunt prea sarace ca sa pot spune ce simt.M-ai cucerit de la prima aparitie la preselectii..atat de blanda..de calda..esti minunata si trebuie sa continui sa fii pt Iris…

    Răspunde

Lasă un răspuns