Image is not available
Arrow
Arrow
Slider

Cum am ajuns Soție de Artist – part VII

Ei bine, în articolul ăsta chiar am ajuns să fiu Soție de Artist cu acte în regulă! As in, he’s mine and mine only! Muahaha! 😀

Și cum ziceam, au trecut și cele nouă luni… cele nouă luni de ascuns, de acceptat și așteptat să treacă vacanțe deja plănuite cu al treilea membru al relației noastre, de distrus fiere, la propriu, de plâns și de chin ce părea interminabil. Am crezut și eu, ca noi toate/toți că dragostea nu e pentru mine. Că poate trebuie să accept asta și să îmi setez alte idealuri pentru viața asta.
Și aș vrea să vă reamintesc cât de “frumos” este când lucrezi cu omul pe care îl iubești, dar pe care vrei să îl lași pentru că el nici nu te ia, da’ nici nu te lasă. Un travaliu. Eu nu l-am trăit pe acest travaliu, pentru că mie mi-a plăcut să mă duc râzând în sala de nașteri, cu operație programată! Dar am auzit povești nasoale.

Dar au trecut toate. Și pe final de octombrie, cum vă spuneam în Soție de Artist-part VI, ne-am mutat împreună. Pe fast forward ar fi așa: ne-am început relația în trei în decembrie 2013, în octombrie 2014 ne-am mutat împreună, de data asta în doi (ar fi fost și culmea să fie altfel, deși, din când în când, artistului meu i-ar mai surâde și ideaa asta – OUPS, mi-a scăpat și asta, dar toată lumea s-a obișnuit deja cu sinceritatea mea ușor obraznică). Nici mai târziu, nici mai devreme de martie 2015 am rămas și însărcinată, pentru că, da, normal! Când pui mână pe un artist arunci toți așii în joc, să îl prinzi pe viață! Și asta mi-a scăpat! Can’t help it! Și apoi, însărcinată fiind, de 80 kg, umflată și la propriu și la figurat, după nouă luni de îndurat, în noiembrie 2015 m-a luat în sfârșit de nevastă! Ne-am căsătorit la primărie, și în iunie anul următor, la biserică. Și în real life a fost la fel de rapid cum pare în scris.

Check out that ass! 😀 It’s huge maaaan! 

Lăsând ironiile mele simpatice la o parte, pe cuvânt de onoare că nu am plănuit nimic în avans. Dar nimic. Despre copil am vorbit înainte de finalul lui 2014. Eu am știut că pentru prima dată în viața mea vreau un copil cu bărbatul de langă mine. Și cumva l-am informat și pe bărbat. Dar sunt convinsă că și lui i-a surâs ideea. De reținut un amănunt foarte important, și anume că eu, până la cei 28 ani ai mei nu am vrut să aud de copil. Eu eram un copil, ce îmi trebuia mie un smiorcăit de crescut? Chiar îmi dau seama acum, că noi nu am mai vorbit ulterior despre asta. Am să-l întreb imediat ce ajunge acasă de la Satu Mare, ce fost în capul lui atunci. Dar pentru că sentimentele noastre au fost curate și din adâncul sufletelor noastre, primele zile fertile în care am hotărat să incercăm să-l plantăm pe „Gianfranco” aka Iris Tiana, prințesa războinică, s-a și lipit. Apoi, eu mi-am dorit, printre altele, să îmi nasc copilul într-o familie, cu maculatura bine cunoscută. Am vrut certificat de căsătorie, doi părinți cu același nume, unde urma să vină un al treilea membru. Așa cum am vazut la mama și la tata.

Și uite așa am fost de mânuță la primărie, am ales data, 28 noiembrie (28 este și aniversarea noastră, dar decembrie – să țineți minte si să ne spuneți „La mulți ani!”), tot de mânuță, noi doi, de data asta cu mama și tata am fost și am zis “DA!” și am primit certificatul de căsătorie cu livretul de familie. Yuhu! A semnat! De acum înainte tot ce e al lui e și al meu, și la bine și la rău. Sperăm mai mult la bine! 😀
În aceeași zi am primit și inelul. În fața ofițerului de stare civilă și a părinților mei am fost și cerută de artist să-i fiu soție. Eram atât de umflată de la sarcină încât mi-a intrat inelul doar pe degetul mic.

Masa și dansul, anul următor, în iunie, în prag de cei 30 ani ai mei! Am avut concert privat SATRA BENZ. Adică SATRA BENZ a cântat la o nuntă Vise de Pește! 😀 Și am și un filmuleț! Stați aproape!

To be continued…

Vă pupă Tzigă, Soție de Artist!

"Şi asta pentru că tu găseşti resurse de salvare a situaţiilor problemă; găseşti modalităţi de comunicare, dezamorsezi conflicte incendiare printr-un simplu zâmbet. Da, faţa ta este mereu zâmbitoare, chiar şi atunci când maschezi o problemă sau o rană sufletească. Râzi cu pasiune, aşa cum plângi cu pasiune. Eşti plină de viaţă şi vrei să-ţi croieşti un drum propriu, independent de alţii, pentru tine şi prietenii tăi. Cazi câteodată în mirajul filmelor. Îţi doreşti să fie în viaţă ca-n filme, să continui filmul prin trăirile tale. Aproape că îi convingi şi pe ceilalţi că visul devine realitate. Şi asta pentru că pui suflet în tot ceea ce faci. Eşti gata oricând să ajuţi, te implici în tot şi în toate, atât de mult încât de multe ori uiţi de tine şi de interesele tale! Ceea ce îţi doresc pentru viitor este să-ţi aminteşti mereu că eşti o entitate ganditoate, că eşti capabilă să realizezi ceea ce îţi propui, că eşti isteaţă, plăcută, nostimă, drăguţă, convingătoare!" By Chiţu Anca

2 Comments

Lasă un răspuns