Și când artistul tău, el deja artist cu capul în nori, el care oricum conduce cumva, de ești tot timpul la un pas de cioc cioc cu altă mașinuță drăguță de pe șosea, trotuar etc., el mai și vorbește la telefon cu Lu-K, Shift, buni, cu toată lumea din lume! Și tu încerci să nu te plictisești, să stai și cu ochii țintă pe șosele, la pietoni, la semafoare, încerci să faci și ceva util, cum ar fi să scrii un articol pentru blog, dar nu prea îți iese nici asta că ți se face rău dacă stai cu ochii în telefon, de la cum conduce artistul, și uite așa ajungi la a fi un copilot wanna be, și te rezumi doar la a striga „pietonu'” sau „e rooooșuuu”! Acum, să nu mă înțelegeți greșit, căci deși soțul meu artist, are un stil aparte de a manevra „covrigul”, ne duce și aduce mereu în siguranță. Și nu prea i se întâmplă să fie la volan și să piardă controlul.
Lăsând gluma ușor sadică la o parte, situațiile de genul acesta sunt foarte prezente în viața mea, a noastră, pentru că, deși munca unui artist nu se rezumă la a da cu lopata în soare, 8h / zi, sau la a sta 8h închis între pereții unei corporații, nu vreți să știți cum se stoarce de apă fiecare bucată de haină purtată de ei după un concert de o oră, o oră și jumătate! Și cum se vomită în backstage după 90 minute de cântat fără pauză, și cum pastilele de voce sunt în buzunarele lor ca gumele de mestecat, și cum vizitatul țării și lumii se rezumă, de cele mai multe ori, la a vorbi la telefon cu manageri din diferite domenii, se rezumă la un somn incomod, într-o dubă, care îi duce de la București la Maramureș.
Voi ați înțeles ce se întâmplă de fapt în blogul ăsta? Eu îmi doresc enorm ca voi, cei care îi apreciați, sau nu pe artiști, să citiți un pic despre ei, prin ochii mei, care cumva fac parte din viața lor, dar de cele mai multe ori, doar ca un observator tăcut. Un observator care are mereu sticla de apă desfăcută în backstage, hainele de schimb pregătite, ochii pe șosele, uneori locul de la volan, ca artistul tău să se schimbe în dreapta, sau să bea o gură de alcool, să se odihnească măcar 10 minute de Formula 1 prin București, cât se mută de la Balul Bobocilor al liceului Xenopol la Boa, unde el trebuie să fie fresh, pentru o nouă reprezentație la potențial 100%, pentru că voi meritați și trebuie să primiți ce e mai bun.
Fotografia a fost făcută în intersecția de la Universitate
Să nu mă înțelegeți greșit! Viața e frumoasă! Și deși grijile mele sunt enorme atunci cand îl știu la volan, pe un drum foarte departe de casă, în miezul nopții, obosit dupa un concert, sunt anulate de emoțiile pe care le simt când aud mii de voci strigând în cor „Nosfe” sau „Șatra B.E.N.Z.”! Emoții care mă duc incontrolabil la lacrimi de bucurie și mândrie. Nu vreau să mă gândesc la ce simt ei.
Și da, viața e frumoasă, iar viața pe care ți-o alegi tu e cea mai frumoasă, indiferent de cât de grea. Iar atât timp cât noi suntem împăcați cu alegerile noastre, și atât timp cât noi știm foarte bine ce drum ne-am ales în viață, piedicile sau greutățile de orice fel ar trebui să fie doar niște cărămizi în plus, puse la baza muncii noastre!
Stay positive!
Vă pupă Tzigă, Soție de Artist!
2 Comments
Wefx
5 septembrie 2017 at 18:08Am citit tot articolul si ce pot sa spun… splendid.
Multa pace.
Soție de artist
6 septembrie 2017 at 6:47Mulțumesc mult! Mă bucur din suflet că îți place!