Nu nu! Acest articol nu este despre politică, nu este despre România și nu are legătură cu 1 decembrie! Sunt o apolitică și nici nu mă mândresc cu asta, dar nici nu-mi reproșez! Merg la vot, dar de cele mai multe ori ca să îmi anulez buletinul de vot în speranța ca voi împiedica o fraudă. Dar cam atât despre politică și despre România. Am ales, într-adevăr, pozele în costum național, pentru că este 1 decembrie și pentru că la bază suntem toți oameni simpli, cu nevoi simple, fără zorzoane și pampoane.
În altă ordine de idei, lately… it feels like I’m no longer an artist wife… și nu, nu are legătură cu faptul că “ăla nu e artist”, ci cu lipsa mea din viața lui… pentru că da, back to work, îmi ocupă mai tot timpul… și dacă duminică seară sau în orice altă zi din cursul săptămânii are un concert, inevitabil pun în balanță însoțitul artistului care îmi oferă inspirația de care am nevoie să vă scriu, cu oboseala și randamentul meu de a doua zi în câmpul muncii. Și evident, că de cele mai multe ori aleg să fiu sigură că îmi voi face treaba bine acolo unde m-am angajat să fiu plătită. Căci, așa cum v-am mai scris, mie îmi place treaba bine făcută. Dar da, recunosc că pe alocuri mă deprimă că lipsesc din locuri, că pierd evenimente etc. Ba chiar azi am realizat că îmi e dor de artiștii mei preferați! Și de omuleții frumoși din jurul lor.
Și știți cum vă tot zic eu mereu: life is all about choices. Și eu sunt împăcată cu alegerea pe care am făcut-o, căci știu că ne este necesară din mai multe motive, dar recunosc, îmi este destul de greu să accept lipsa. Lipsa copilului, lipsa artistului, lipsa prietenilor… E o poveste pe care o putem duce la nivel general. De aici și perioada part time rapperului. Și de aici și oamenii deprimați și nemulțumiți de viața lor. Căci, dacă banii ar crește în copac, sau dacă pasiunile noastre ar fi profitabile de la prima acțiune, viața ar fi prea ușoară, nu? Sau am fi cu toții fericiți și parcă nici așa nu e bine. Unde-ar mai fi sarea și piperul? Pentru că noi, românașii ăștia cu sângele fierbinte, vrem pasiune și acțiune! Și cumva, mai departe de atât, totul se reduce la sacrificii și compromisuri. Și dacă vreunul dintre voi și-a imaginat vreodată că nu a făcut și că nici n-o să facă vreodată vreun compromis, vă sfătuiesc să vă maturizați, și cu cât acceptați mai devreme faptul că ne naștem dintr-un compromis cu atât o să acceptați mai ușor anumite perioade de tranziție din viețile voastre.
Și da, vă scriu acest articol și ca să înțelegeți de ce postările mele nu mai au o frecvență, de ce nu mai vin întotdeuna marțea, ba chiar de ce uneori lipsesc din online o săptămână întreagă.
Dar sunt aici! Nu renunț la voi, nu renunț la visul meu, nu renunț la ceea ce am descoperit că iubesc să fac după 30 ani de viață, nu renunț la alegerea de a împărți cu voi o viață de artist și o viață a unei soții de artist! Chiar dacă azi, 1 decembrie, sărbătoresc dragostea față de țara mea la muncă, departe de Iris Tiana, prințesa războinică, și departe de artistul meu preferat!
Să nu vă pierdeți niciodată în cotidian! Știu cât poate fi de greu să îl combați! I really do! În schimb, eu am învățat de la artistul meu că un moment de inspirație nu îți permiți să îl ignori pentru nimic în lume. Chiar dacă asta înseamnă să îți cadă copilul de pe canapea cu tine acolo sau chiar dacă ratezi o pauză de țigară de la programul de muncă încărcat. Sacrificiu și compromis. It’s all about choices și despre cât de mult vă doriți sau nu un lucru.
Și da, noi suntem mândri că suntem români. No matter what.
Vă pupă Tzigă, Soție de Artist!
