Nouă, soțiilor/iubitelor de artiști, ne place rău în backstage!
Dacă auziți vreuna zicând altfel să nu o credeți pentru că minte! Sau e plictisitoare! Haha! Just kidding! Și cum în spatele fiecărui “just kidding” există un adevăr, faceți voi calculele.
E fain tare acolo! Să vezi publicul aproape din aceeași poziție ca artistul tău, să simți vibe-ul de pe scenă sau din lateral, sau din spate, să împarți emoțiile cu artistul în ultimele secunde înainte să iasă în fața publicului, să îl pupi pe fugă în timp ce deja a început instrumentalul de la prima piesă, să îi ții paharul cu licoarea preferată și să vezi cum te caută cu privirea din când în când, fie doar pentru că îi e sete sau pentru că vrea să te vadă acolo. Eeeh, așa frumoase sunt sentimentele astea!
Și suntem mândre, și ne place, și ne umple inima de bucurie, și de emoții și de vibe-uri pozitive! Și de dorințe… ce? Dada! Dorințe! E și mai sexy când e pe scenă, și parcă și mai frumos, și arată și mai bine în ce e îmbrăcat, chiar dacă l-ai mai văzut în hainele alea înainte. Acolo, voi, cu toată energia voastră, cu toate momentele în care îi strigați numele și îi cântați piesele îl fac mai frumos, mai bun, mai cool, mai cum vreți voi! Și noi suntem mândre, frate, că e al nostru, că ne ducem acasă cu el în seara aia, că ne ia de mâna după!
Noi suntem fanele alea care știu fiecare vers și care au acces în backstage, care sunt trecute pe liste la +1, care sunt salutate cu respect de organizatori, de invitați, de voi!
Și care ne merităm locul acolo cu vârf și îndesat pentru că ne duce capul să nu fim geloase, posesive, pentru că le dăm familie și liniște acasă, pentru că avem grijă să nu își uite pălăria sau perna când e în întârziere, pentru că înțelegem nopțile lipsite de acasă pentru o sesiune în studio, pentru că înțelegem arta acolo unde restul lumii vede un fund gol printr-o cameră de filmat. Și pentru că de cele mai multe ori suntem în spatele acelei camere și ne îngrijim de imaginea artistului până la cel mai mic detaliu!
Am pornit articolul acesta de la un story de-al Ginei Pistol, care era în backstage la un concert de-al lui Smiley, și mi-am dat seama că acolo unde e ce trebuie în relația dintre doi oameni, oricât de mare ar fi nivelul amândurora, mândria, dragostea și susținerea e la fel. Și, oh, Doamne, într-o lume atât de plină de hate în social media și nu numai, nici nu vă puteți imagina câtă nevoie are artistul de confirmarea aia care vine din ochii și din sufletul omului cu care își împarte și bunele și relele!
So, mis amores, dacă vreți în backstage, fiți true cu voi în primul rând, și nu vă lipiți de un artist doar pentru că pare frumoasă viața pe scenă și pe story, lipiți-vă de el știind că poate el o să aibă mai multă de nevoie de voi decât vice versa! Și conștiente (conștienți, dacă aspirați la rolul de soț / iubit de artistă) că pentru un moment de euforie maximă, trebuie să dați la schimb 10 de grijă, atenție, răbdare, compromis, dragoste!
Bistrița, mi-ai umplut sufletul de mândrie, bucurie, satisfacție, dar cel mai important, de puterea de care avem atâta nevoie pentru a continua pe drumul pe care ni l-am ales în ciuda atâtor prejudecăți și în aceste timpuri în care conexiunea cu voi ne-a lipsit teribil!
Nice to be back!
Va pupă Tzigă, forever Soție de Artist!
P.S. Brujxa, my girl, așa cum ți-am zis și pe gură, FUCKING CONGRATS for being singura femeie din România care a performat la Hustle Festival!
Ne vedem la UNTOLD, dar până atunci mai las aici câteva poze pe care nu o să le mai găsiți în altă parte! 😀