Nu știu cum sunt mamele voastre, dar a mea e cea mai bună mamă pe care aș fi putut să o aleg în toate viețile alea în care ne zic ăștia că ne reîncarnăm!
Și deși ea știe asta, și știe cât e de importantă pentru mine, și cât de mult o iubesc pentru tot ce mi-a dăruit, am simțit nevoia să îi scriu!

Nu semăn cu mama. Dar deloc! Genetic, sunt copie la indigo tata. Și nu doar fizic. Sunt colerică, nebună, nu prea iert, mă enervez foarte ușor etc. Mai am ceva și din coana Tanța, bunica din partea tatălui. Mama, săraca, s-a chinut toată viața să mă convingă că nu e așa! Dar eu sunt un autocritic tare bun și accept și asta! O să aflați mai multe despre coana Tanța în carte. Cu mama semăn doar la părțile alea care mă deosebesc fizic de un bărbat.  🙂

Sunt oameni care ar zice că tata a fost caracterul cel mai puternic din casă, dar eu am realizat de mult că nu a fost așa. Că de fapt toată puterea a stat în mama! Aveam în jur de doisprezece ani când am făcut ultima criză de nebună á la tata. Trântit uși, țipat, de-astea, de personalitate puternică. Iar singurul lucru pe care mi l-a zis mama atunci, cu lacrimi în ochi a fost “Am deja un nebun în casă! Nu îmi trebuie și al doilea!”. Fără bătăi și urlete. Atât de tare m-au lovit în creier și în suflet cuvintele alea încât de la vârstă aia eu mi-am impus să semăn cu mama și am reușit! Si atât de puternic a fost exemplul ei incât nu a mai fost o problemă de genă!

Nu are o poveste de viață frumoasă, e tristă, cum de altfel sunt mai toate poveștile mamelor noastre crescute în comunism și în sărăcie. Dar ea a încercat și de cele mai multe ori a reușit să scoată mereu frumosul la suprafață! Și l-a iubit pe tata atât de mult, încât mie nu mi-a fost dat să văd în viața reală o asemenea dedicare și loialitate! A reușit să îl aducă la varianta lui cea mai bună! Și cu toate forțele a reușit să îl transforme în tatăl despre care eu zic acum cu capul sus că a fost tatăl perfect!

E un specimen aparte mama! Cel puțin în viziunea mea! Pe mama nu o pot încadra în generația ei de vârstă! Vorbeam acum câțiva ani cu o prietenă despre ea și îmi spunea că mama e una de-a noastră! Gândește ca noi, simte ca noi! Vrea la concerte cu Șatra, a făcut cunoștință cu Maria și o acceptă, iar astea sunt doar două exemple din lista care ar putea compune un întreg articol.

Pentru mine fericirea mamei mele a fost motiv de liniște! E un om atât de bun, care o să moară cu dreptatea în brațe și care nu o să înțeleagă niciodată că pentru unii oameni nu merită să îți pui sufletul pe tavă! Și zic asta după ce a fost dezamăgită, și a suferit enorm atunci când i-a fost întors spatele de oameni pentru care ea a luptat la fel ca pentru mine sau pentru tata! La asta nu am reușit să mă autoeduc să îi semăn! Dar de data asta mă bucur! Sunt puțin mai egosită uneori, apropo de coana Tanța!

Sunt o persoană sociabilă de fel, și așa am fost mereu! Și am avut mereu prietene bune, cele mai bune! Încă le mai am și le iubesc pe fiecare în parte diferit, dar la fel de mult! Însă prima și cea mai de preț prietenă a mea a fost și o să fie mereu mama! Și nu, nu e un clișeu! Nu zic asta pentru că sună frumos! Vă zic asta pentru că la șaisprezece ani eu o întrebam pe mama în ce poziții și-o trage cu tata, pentru că o întrebam cum poate să îl pupe pe piept cu tot părul ăla, și pentru că, deși rușinată, îmi răspundea! Vă zic asta pentru că la doisprezece ani o întrebam de ce nu divorțează de tata și ea îmi spunea că își dorește o familie pentru mine! Pentru că deși în clasa a XII-a am intrat în liceu pe geam, fără uniformă, a făcut un scandal monstru în cancelarie pentru că din zecile de copii în situația mea eu eram singura apostrofată! Pentru că datorită răbdării ei cu tata eu îi sunt atât de dedicată soțului meu azi! Pentru că m-a învățat că un bec poate fi schimbat și de o femeie, că un dulap poate fi mutat și de o femeie și pentru că un grătar poate fi făcut și de o femeie! Și pentru că m-a făcut să ințeleg că o femeie care face mâncare și curat în casă nu e un sclav!
Poate am fost și eu material bun cu care să lucrezi, dar eu nu îmi asum niciun merit! Consider că datorită ambiției ei de fier am ajuns femeia care sunt azi! Iar provocarea vieții mele este să fiu pentru Iris măcar jumătate din ce a fost și este mama pentru mine!
Și sper din suflet că dăruindu-i-o pe Iris atunci când viața i l-a luat pe tata, a fost recompensa cea mai de preț pe care eu i-as fi putut-o oferi vreodată!

Îți doresc, lume, să dai mai multe mame așa, care să crească oameni frumoși, liberi și mândri, care să își dorească să fie prietene cu ai lor copii, să fie mai buni și mai recunoscători! Pentru că da, mamele au puterea să destrame o viață sau să o transforme în ce e mai bun!
Și vă doresc, mamelor, să conștientizați impactul pe care îl aveți asupra copiilor voștri. Din păcate sau din fericire este ireversibil! Și voi aveți puterea să decideți dacă o sa fie din păcate sau din fericire!
Și vă doresc, copiilor, fie că aveți cincizeci de ani, fie că aveți cincisprezece, să vă ascultați mamele cu sufletul, să le iubiți și să le apreciați la adevărata lor valoare!

Te iubesc, mama! Ești stâlpul meu, și îmi pare rău dacă uneori nu mai poți, dar ăsta este standardul pe care ți l-ai setat! Nu pot să accept altceva de la tine! Ești cea mai puternică femeie pe care eu am cunoscut-o și așa trebuie să rămână până la final!

Vă pupă Tzigă, Soție de Artist!