Christmas Party-ul fusese pe 21 decembrie, iar până pe 25 decembrie deja știam unul despre altul mai multe lucruri decât era cazul. Pe 28 ne-am sărutat prima dată, pe 31 am dormit împreună. Dormit, da! Nu fiți cârcotași că sunt prea sinceră, și o să ajungem și acolo 😉 .

Our 1st photo

Nu știu dacă mai contează pentru cineva mărturisirea asta a mea de acum, nu o fac ca să mă scuz în vreun fel, nici ca să acuz. Dar, ca să înțelegeți, pentru mine bărbații însurați, sau pur și simplu cu iubită sunt interziși prin lege. Nu ridic capul din pământ în fața lor, iar dacă sunt zgândărită să o fac reacționez extrem, dar extrem de urât. Nu accept ideea de a înșela; consider că dacă s-a ajuns în punctul acela cel mai firesc este să se încheie totul, căci boală lungă, moarte sigură. La fel de mult cum urăsc amantele, amanții etc., you got the point.

WhatsApp Archive

Nu mă puteam numi “amantă”. Era prea mult. Nici după ce ne-am sărutat nu m-am simțit amantă. E un cuvânt atât de greu și de urât încât îmi e silă și să îl scriu. Nu vreau nicio secundă să par ipocrită, dar așa am niște principii de om nebun, încât îmi este foarte greu, spre imposibil chiar, să trec peste ele.

Îmi amintesc, în schimb, o dezvăluire pe care i-am făcut-o tatălui meu la câteva luni de la declanșarea nebuniei, care mi-a rămas întipărită în minte:

“Este pentru prima dată în viața mea când accept să fiu amantă. Și nu știu cum să o fac, dar simt că este ceva mai puternic decât mine care merită orice!”

Ce-o fi fost în sufletul lui atunci, Dumnezeu știe. Singură la părinți, fata lui tata, baiețoiul despre care știa că nu trebuie să își facă griji, că o învățase bine ce are de făcut în viață, era totuși fetița lui, departe de ei, singură, proaspăt ieșită dintr-o relație care ne dezamăgise pe toți, intrase într-un alt bucluc, cu un bărbat care avea o altă relație. N-a zis nimic dragul… sau nimic care să mă demoralizeze. Dimpotrivă. Mi-a zis ce mi-a zis toată viața lui în momente cruciale, unde alegerea era doar a mea: “ Tu știi cel mai bine! E viața ta, nu a mea!”. Tare multă încredere au avut părinții ăștia ai mei în mine și tare mare îmi este bucuria că m-a dus capul să nu îi dezamăgesc niciodată.

Going back, vă dau cuvântul meu de onoare că nu am știut în ce mă bag. Inițial am zis că o să fie un fuck body. Și din nou, I am not that type of woman! Bravo celor care pot să facă sex doar din nevoie fiziologică! La mine dacă nu e cu fluturi în stomac, o lacrimă pe ici pe colo și niște foarte multe subiecte de discuție comune, nu pot. Nu am putut niciodată. Dar aveam 27 ani, eram singură, nu mai făcusem sex de mult, el era matur, vaccinat, iubita lui era la mulți km distanță, nu eu îl atrăsesem în jocul ăsta, nici pe departe… am zis, “wtf! let’s give it a try, și om vedea noi care o să iasă mai șifonat din toată povestea asta”. Ca și inside, eram convinsă că eu o să fiu o mare șmecheră, că o să mă folosesc un pic de el, că o să fie funny, a story to tell to our grandchildren, și cam atât. Plus că mă și enervase tare cu “nu caut o iubită, am deja una”. Și am zis că îi arăt eu lui. Nu a fost chiar așa, și știu sigur că am suferit mult, toți trei.

Ba el chiar a vrut să plece din țară la un moment dat să scape de amândouă, cât mai ușor posibil. A fost primul și singurul meu atac de panică din toată viață mea. Sper să nu se mai repete în veci.

Dar eu… sunt atât de ambițioasă, și cum m-a învățat pe mine tata, “daca te dă cineva afară pe ușă, intri pe geam”, am luptat până când nu am mai avut cu ce să lupt.

To be continued…

Vă pupă Tzigă, Soție de Artist!