De Revelion cu ŞATRA B.E.N.Z.

Trebuia să ajungem la probe undeva între 18:30 și 19:00. La fel cum trebuia să ne strângem la Keed la 14:00 – 14:30, să ne amestecăm energiile pentru drumul de patru ore. Daaaar, energiile noastre nu sunt ușoare și au nevoie de timp! Am plecat la 15:00. Vă imaginați că am ajuns la 20:00. Pentru că omul mai face și el un pipi, mai amorțește, știți cum e.

“Da’ e Revelion cum ar veni, știi?” – Keed

Vă scriu post party. Sau after party. Sau live de la the real party. 2:31, petrecem noi cu noi în cameră, Hotel Decebal.

Îmi place așa mult să îi observ.

Keed discută detalii serioase, planuri de concerte viitoare. Guță, trece prin viață ușor. Îl duce karma. He is actually scrolling! Nosfe, artistul meu, tocmai ce s-a retras de la masa “tăcerii” să mi se alăture, să-mi așez capul pe umărul lui, să-mi potrivească piesa lipsă a puzzle-ului, să-mi fie inspirația ușoară.

Ah! Cel mai traumatizant, ironic și nepotrivit lucru din ultima zi din 2017 este faptul că ne-am hrănit cu McDonalds. McDonalds de Revelion! Eh, another story to tell.

Killa și Wonder sunt și mai ei cu ei. Atentă la “poftim baby bricheta”. Atent la “tu de ce nu bei șampanie, să ciocnim și noi”. Copii cu sentimente curate.

Azi am ascultat ŞATRA B.E.N.Z. pe fundal de artificii. A fost drama un pic mai romantică.

“Bă băiatule ce le-ați făcut mă la ăștia, că parcă sunt posedați?!” – așa s-a speriat un domn de energiile voastre și de legătura noastră atât de explozivă. Cred că prin asta v-am zis tot despre cântarea B.E.N.Z. de la Bacău B.E.N.Z. . Pentru că în rest, avem același playlist, avem aceiași “zei, 5 băieți excelenți”, și aceeași dragoste oferită de voi.

Eu vreau să vă mulțumesc. Naivă, mică, fie cum o fi. Eu sunt recunoscătoare pentru fiecare “Tzigă, faci o poză?”, pentru fiecare “ŞATRA” scandat de sute de voci fericite etc. .

Ăsta a fost 2017 pentru mine. Pentru mine a fost “Soție de Artist” care vă datorează vouă mult. Și pentru că se poartă… nu! Am încercat! Am vrut să enumăr frumos, toate lucrurile bune pentru care vreau să îi mulțumesc lui 2017, și după două, mi-am dat seama că sunt prea multe, că poate ar trebui să fac un top, nu pot. Mă opresc și mai zic doar că eu mulțumesc universului pentru foaaaaarte multe clipe din viața mea. Sunt fericită cu “esențe tari în sticluțe mici”. Sau, mă mulțumesc cu puțin, cum ar zice unii. Ultima frază e parțial citată, ironică și directă.
Dar eu vă mulțumesc oricum. Știu că vă dariuesc un alt articol haos, dar vă dau cuvântul meu de onoare, că asta este viața de turneu. Nu reușești să înțelegi foarte multe. Simți, și lași emoția să inunde.