Relaţia mea cu Keed a început printr-o bijniţă! Chiar aşa! Noi vindeam ceva, el avea nevoie! Mai exact un obiect de mobilă! Nici nu ştiu în ce categorie să o încadrez… o comodă, un dulap… mai bine vă las aici o poză ca să înţelegeţi:

Noi o vindeam pentru că urma să o înlocuim cu pătuţul lui Iris, el o cumpăra pentru că nu avea pe ce să îşi pună televizorul! Şi s-a târguit cu artistul meu, şi aşa l-am cunoscut într-o seară de iarnă, pe terenul meu, adică la noi acasă; eu eram în pijama, căci era seară şi eram la mine acasă, el era într-un fel de pijama, doar că de data asta nu mai e aşa de normal! Sau poate e, fiind vorba de Keed! Căci doar ştim cu toţii că Ioniţă Bogdan David e un kid! 300 ron a costat afacerea! Marfa în sac, banii pe sac! Sau frate frate, da’ brânza e pe bani! Mi-a părut rău de bucata aia de mobilă că îmi plăcea, dar când am văzut-o aşezată la el în dormitor mi-am dat seama că a ajuns unde trebuie. Aşa mă mai ateşez eu uneori şi de obiecte. Au şi ele un sufleţel. 🙂

Cam lungă introducerea, dar mi s-a părut cea mai potrivită! Keed the kid, nu e chiar atât de kid! Adică e, că doar ştim că e un ameţit, şi un devorator de dulciuri, dar, ca noi toţi, ştie să scoată şi drăcovenia unui adult când e cazul! Şi atunci, nu-l mai păcăleşti nici cu un ou Kinder, nici cu o pijama colorată! Şi vă zic din experienţă! Că am avut vreo două discuţii în contradictoriu cu el, la una am tăcut, că aşa era mai bine, la a doua m-am şifonat puţin! M-a făcut puţin să transpir de nervi! Da’ le-am depăşit! Ne iubim în continuare!

Şi apoi, despre Keed, prin ochii mei… e aşa: uneori, fix ca un copil! Atât de direct şi de sincer că nu îi mai pasă dacă ce zice doare sau nu! Şi nu o face intenţionat! Asta e cel mai tare! Ştiţi cum sunt copiii, când îţi zic „miroşi urât” sau „eşti urât” etc., ei nu ştiu că au făcut o afirmaţie dubioasă; cam la fel e şi Keed! Şi cum nu poţi să te superi pe un copil, nici pe el nu prea poţi! Deşi, tare ţi-ar plăcea să ii pui un pic la colţ, în genunchi, pe coji de nucă!

Dar de foarte multe ori, e un luptător Keed! Chiar e! Foarte rar, spre deloc, se dă bătut într-o luptă! De orice fel! Cu el, cu cariera lui, cu oamenii din jur! Şi ca să îl combaţi şi să îţi accepte părerea, ai nevoie de argumente puternice! Şi nici atunci nu e convins 100%. Dar acceptă cumva! Tocmai ce mi-am dat seama că e, de fapt, foarte foarte încăpăţânat! E o pată de culoare în orice mediu îl regăseşti! Ori e culoarea mării care se pregăteşte de o furtună, ori un curcubeu! Dar cu siguranţă îi simţi prezenţa no matter what!

Iar relaţia mea cu el, e în mare parte asemănătoare cu cea cu Guţă! Family type! Chiar şi altercaţiile noastre au fost la fel! Brothers fights! Şi ca să nu vă panicaţi, nimic grav! Principii de viaţă. Detalii.

Happy 29, Keedex! În teorie, de la anul am ceva mai multe pretenţii de la tine! You gotta grow up, man! E mai trist de la 30 în sus! Just KEEDing! Stay young for ever!

Şi pentru că vă ziceam şi în articolul Relaţia mea cu Guţă, adevărul este necenzurat pe blogul meu, iar despre Keed vă spune el, şi sunt convinsă că îl veţi regăsi în totalitate:

Când eram mic credeam că aluniţele apar de la muştele care mănâncă c***t şi pe urmă se aşază pe tine – Keed the kid

Credeam că Sara e o fată care stă pe un deal – Keed the kid

P.S. Tzigă vă recomandă călduros să citiţi Sara pe deal de Mihai Eminescu.

Keed the kid

 

Vă pupă Tzigă, Soţie de Artist!