Image is not available
Arrow
Arrow
Slider

Scrisoare pentru tată

Am povești multe scrise despre tata, dar sunt din alt film. Le păstrez pe toate pentru când am să lansez cartea, pentru că v-am promis că am să o fac și pentru că mi-am promis mie.

Acest articol, însă, este diferit de tot ceea ce v-am scris până acum. Voi începe o serie de scrisori pentru oamenii care ne marchează viețile și fără de care nu am fi ceea ce suntem azi.

Și da, încep cu tata, pentru că așa cum probabil știți deja, eu folosesc acest cuvânt mare, “tată”, doar ca să aduc la viață niște amintiri.


Este o scrisoare pentru el și pentru toate fetele de tați. Alea crescute cu replici de genul: “Decât să plângă mă-ta, mai bine să plângă mă-să!”, sau “Decât să vii acasă bătută, mai bine nu mai vii”, sau “Dacă te dau afară pe ușă, tu să intri pe geam!”. Genul ăsta de fete și genul ăsta de tați! Care și-au dorit să facă din fetele lor soldați de luptă! Și nu neapărat de luptă în câmp deschis! De luptă cu viața! Poate acum o să înțelegeți mai bine cum și de ce sunt așa.

Au trecut doi ani de când tata e viu doar în amintirile mele, și încă îmi tremură mâinile atunci când scriu despre el.
Tata a fost un erou. Și tata a fost un martir. A fost cel mai puternic om pe care l-am cunoscut și în același timp cel mai sensibil. Și cel mai ușor de rănit. Dar din păcate, pentru că ăsta e prețul de plătit al oamenilor puternici, cu toții am realizat cât a fost de sensibil după ce l-am pierdut.

Când a aflat că mama i-a făcut o fată, în fața spitalului, a aruncat florile în coșul de gunoi, a făcut stânga împrejur, a mers acasă și a tăiat un nuc cu toporul. Când a văzut cât îi semăn, îl dădeau asistentele afară din spital. Și dacă ar fi știut atunci că am să-i fiu o copie fidelă, și nu doar fizic…

Cu siguranță l-am dezamăgit și supărat de multe ori, și el pe mine. Am avut momente în viață în care am crezut că nu mă iubește, că poate dacă eram un băiat așa cum și-ar fi dorit el ar fi fost mai ușor pentru toată lumea. Mi-au trebuit mulți ani să înțeleg că el și viața m-au format pentru tot ceea ce avea să urmeze. Și că tata era mandru de femeia care devenisem. Și că oricât de bună sau de proastă aș fi fost, tata m-ar fi iubit la fel de mult. Dar am înțeles. Poate un pic cam târziu, dar nu mai e loc de regrete. Recunosc, totuși, că mi-aș fi dorit să știe și să îi spun de mai multe ori cât de mult îl apreciez, și respect și iubesc. Sper că acolo unde este energia lui să simtă toate astea.

Fete de tați, iubiți-i până nu mai aveți aer. Nici pentru ei nu e ușor. Și să nu vă îndoiți nicio secundă că ar omorî cu mâinile goale pentru voi.

Te iubesc, tată!

Vă pupă Tzigă, Soție de Artist!

"Şi asta pentru că tu găseşti resurse de salvare a situaţiilor problemă; găseşti modalităţi de comunicare, dezamorsezi conflicte incendiare printr-un simplu zâmbet. Da, faţa ta este mereu zâmbitoare, chiar şi atunci când maschezi o problemă sau o rană sufletească. Râzi cu pasiune, aşa cum plângi cu pasiune. Eşti plină de viaţă şi vrei să-ţi croieşti un drum propriu, independent de alţii, pentru tine şi prietenii tăi. Cazi câteodată în mirajul filmelor. Îţi doreşti să fie în viaţă ca-n filme, să continui filmul prin trăirile tale. Aproape că îi convingi şi pe ceilalţi că visul devine realitate. Şi asta pentru că pui suflet în tot ceea ce faci. Eşti gata oricând să ajuţi, te implici în tot şi în toate, atât de mult încât de multe ori uiţi de tine şi de interesele tale! Ceea ce îţi doresc pentru viitor este să-ţi aminteşti mereu că eşti o entitate ganditoate, că eşti capabilă să realizezi ceea ce îţi propui, că eşti isteaţă, plăcută, nostimă, drăguţă, convingătoare!" By Chiţu Anca

4 Comments

  • Dulghi

    28 februarie 2019 at 14:32

    Draga Madalina, am citit cu lacrimi in ochi articolul tau si cu toate ca tata e inca in viata, simt cat de nerecunoscatoare sunt in fata lui de multe ori, iar dupa imi pare rau. Multa vreme am tinut supărare fata de el pentru ca a lasat o amanta sa ne dezbine familia, dar pe cealalta parte l-am inteles si m-am pus in pielea lui n ori. Nu e vina nimanui ca s-a sfârșit asa tho.. iti multumesc din suflet ca ai curajul sa iti scrii viata si sa o publici ca noi toti sa trecem impreuna cu tine prin amintirile astea, dureroase, frumoase, amuzante sau triste. Esti o femeie puternica cum ar trebui sa devină orice fetita, chiar daca lumea e rea, tata va ramane mereu soldatul care ne-a furat primul inima si tot el e primul barbat care ne-a rupt-o in mii de bucatele. Oricum ar fi, suntem parte din ei, iar ei parte din noi. Iti multumesc pentru acest articol si pentru lacrimile care mi se scurg acum pe obraji
    Iti doresc o zi cel putin la fel de frumosa ca sufletul tau! ❤️🙏

    Răspunde
    • Soție de artist

      11 martie 2019 at 17:35

      Îți mulțumesc din suflet pentru aceste cuvinte frumoase și sincere! Efectul lor s-a întors ca un bumerang către mine și le-am citit cu un nod în gât! Mulțumesc pentru apreciere și pentru felul în care ai înțeles mesajele articolelor mele!

      Răspunde

Lasă un răspuns