Image is not available
Arrow
Arrow
Slider

Cum am ajuns Soție de Artist – part V

Pe 8 iunie 2014 mi-a trimis un mesaj și mi-a zis așa: „Noi doi o să fim împreună, dar mai avem de trecut niște etape!”. Mi-au sunat și atunci cum îmi sună și acum vorbele alea. Ca niște condiții. Dar am înțeles. Am înțeles că ăla era momentul în care eu trebuia să scot și ultimele forțe ca pentru ultima sută de metri. Am înțeles că urmează bătălia finală. Am înțeles că din acel moment, acel bărbat urma să vină lângă mine pentru totdeauna. Mi s-a umplut inima de bucurie când l-am citit.

Chiar și așa, au mai fost perioade negre. Ba unul chiar la câteva zile după mesaj. Urma să fie ziua mea pe 14, iar el pleca într-o vacanță, la Londra…

Londra… știam de vacanța aia… mergeau în vizită la sora ei, cred că patru sau cinci zile. Adică un coșmar servit la mic dejun, prânz și seară. Și evident că și la gustări, și la pauza de țigară și la ochii obosiți de dinainte de somn. Somn… well… înțelegeți voi cât și ce somn.
Am fugit…. cam cum fac mereu. Fug de tot ce doare. Nu știu dacă e lașitate, arma mea de apărare, dar e ce e mai bine pentru mine, și e cel mai important. Am fugit unde țara asta a mea mă trage de la 6 luni… la mare. La marea mea albastră care nu mă dezamăgește niciodată.

Am fugit cu femeia aia de care v-am mai vorbit și în alte articole. Care mi-a fost mamă, soră etc. Am fugit cu mașina mea care mi-a fost cel mai bun complice în multe situații, am fugit cu un buchet de flori lăsat de el și cu o felicitare în care îmi scrisese o rimă atât de frumoasă, încât m-a durut. Pentru care am plâns, dar pentru care l-am iubit și mai mult.


N-are rost să-ți vând siropuri, pentru că nu sunt genul,
Și tot ce-ți spun e 100% natural, mai mult decât oxigenul,
Dar chiar dacă sunt mereu în mișcare și dau impresia că pierd trenul,
Eu nu pierd ce-mi aparține, pentru că ăsta mi-e felul.

Pentru prima dată de când eram împreună, i-am trimis toate energiile mele negative. Am vrut și am gândit de vineri și până luni cum nu e fericit cu ea, cum regretă în fiecare secundă faptul că nu a găsit o scuză să nu plece, mi l-am imaginat cum face dragoste cu ea pentru că trebuie, dar cum, cu ochii închiși, o mângâie pe ea și mă simte pe mine, cum realizează că e ea în locul meu și strânge din dinți de nervi. Sunt atât de fuked up. Și nu îmi pare rău. Dar nici nu sunt mândră 🙂 O bipolară, cum v-am mai spus 😉

Am râs și am plâns cu buchetul ăla în mână, pe malul marii, ca o Otilie tristă căreia i se apropie cei 30 de ani nemernici.
Dar l-am iubit ca o nebună și în momentele alea. Și am visat la secunda în care îi voi auzi vocea, mai mult ca niciodată.


Și mi s-a întors. Mie și numai mie. Mie și numai al meu. A urmat “pauza lor”. În ziua aia eu am fost mai hotărâtă ca niciodată să îmi tai aripile și să îl las să zboare… Următoarele două evenimente crunte pe care mi le amintesc sunt legate de pauza aia nemernică, iar la puțin timp după despărțirea lor oficială, aveau de mers împreună la o nuntă, în Italia… și deși victoria era aproape, simțeam cum mi se scurg și ultimele puteri din corp. Sfârșit de septembrie, început de octombrie… suntem aproape de final 🙂

To be continued…

P.S. A fost cea mai deprimantă vacanță din viața lui. S-au certat zilnic și cumplit. Au fost la un pas să rateze aterizarea avionului la sosire… nu zic că am o putere atât de puternică în tot universul ăsta mare… și totuși, eu cred în puterea mea 😉

Vă pupă Tzigă, Soție de Artist!

"Şi asta pentru că tu găseşti resurse de salvare a situaţiilor problemă; găseşti modalităţi de comunicare, dezamorsezi conflicte incendiare printr-un simplu zâmbet. Da, faţa ta este mereu zâmbitoare, chiar şi atunci când maschezi o problemă sau o rană sufletească. Râzi cu pasiune, aşa cum plângi cu pasiune. Eşti plină de viaţă şi vrei să-ţi croieşti un drum propriu, independent de alţii, pentru tine şi prietenii tăi. Cazi câteodată în mirajul filmelor. Îţi doreşti să fie în viaţă ca-n filme, să continui filmul prin trăirile tale. Aproape că îi convingi şi pe ceilalţi că visul devine realitate. Şi asta pentru că pui suflet în tot ceea ce faci. Eşti gata oricând să ajuţi, te implici în tot şi în toate, atât de mult încât de multe ori uiţi de tine şi de interesele tale! Ceea ce îţi doresc pentru viitor este să-ţi aminteşti mereu că eşti o entitate ganditoate, că eşti capabilă să realizezi ceea ce îţi propui, că eşti isteaţă, plăcută, nostimă, drăguţă, convingătoare!" By Chiţu Anca

Lasă un răspuns