Image is not available
Arrow
Arrow
Slider

Scrisoare pentru Bunica

Și da, am scris cu majusculă „Bunica” deoarece eu cred că bunicuțele ar trebui să fie holly stuff! A mea a fost și încă mai este, mulțumesc lui Dumnezeu! Scriu acest articolul fix de aniversarea ei de 84 ani! Și da, sunt extrem de recunoscătoare pentru că o am de aproape 34 ani și pentru că am avut norocul să învăț atâtea lecții de viață de la ea!

Născută și crescută la țară, cu picioarele desculțe pe pământ, trecută prin război și prin muncă de câmp, prin neajunsuri și greutăți infinite, bunica mea a reușit să își păstreze bunătatea în suflet! Și să nu-și dorească altceva decât să-și vadă copiii și nepoții sănătoși și fericiți! Și poate, “Dacă o vrea Dumnezeu, și strănepoții!” Sunt sigură că mulți dintre voi v-ați auzit bunicile zicând asta de atâtea ori: “Dacă mă ține Dumnezeu să vă văd și la nuntă, și să-mi văd și strănepoții pot să mă duc liniștită!” 

Este foarte adevărat, deși am iubit-o mereu, am înțeles cu adevărat ce a însemnat pentru mine abia când am înțeles ce înseamnă mama mea pentru Iris! Maia ei! Și am înțeles că de multe ori legătura dintre bunică și nepot este în unele momente mai puternică decât cea dintre mama și fiica!

I-am ascultat atât de multe povești când eram mică… îi promiteam că atunci când o să mă fac mare și ea o să fie bătrânică și fizicul nu o să-i mai permită să muncească grădinile de când răsare soarele până când apune, o să o ascult și o să scriu o carte despre viața ei. Nu știu dacă asta o să se întâmple, dacă o să mai am timp să fac asta, dar scriu articolul ăsta pentru tine, mamaie, și îți promit că o să afle lumea măcar o părticică din povestea ta de viață!

Eu am locuit cu bunicii și cu părinții! Și deși pentru părinți, tineri căsătoriți nu e întodeauna cel mai bun aranjament de viață, pentru mine a fost o binecuvântare! A fost o binecuvântare să o aud zicând “fir-ai al iaca cui” pentru că nu îi plăcea să drăcuie, a fost o binecuvântare să coc pâine cu ea, să o văd cum la 60 ani încă se urcă pe bicicletă și pleacă la câmp să ude și să sape legumele pe care toamna le adunam și le aduceam acasă. A fost o binecuvântare să îi ascult glumele, să o învăț să folosească telecomanda, să o găsesc acasă când veneam de la școală și să îmi prăjească fără doar și poate cartofii aia dumnezeiești!

Îmi amintesc cum a înțeles ea ce înseamnă să te epilezi ca femeie. Și într-o zi când m-am întors de la salon,  m-a întrebat: “Gata? Te prășiși?” 

Îmi e atât de dragă, o iubesc atât de mult și mă supără în același timp că nu am reușit să fac mai mult pentru ea. Dar știu că o voi păstra în suflet mereu! La fel cum îi păstrez și pe cei doi bunici ai mei care “s-au dus în cer, la îngeri” așa cum zice Irisuca noastră!

“Într-o zi, un turc veni la o casă de români și i se dădu să mănânce fasole! Și îi plăcu turcului atât de mult fasolea că mai ceru și a doua porție! În timpul nopții, se trezi turcu cu niște bolboroseli de stomac, vai de el! Și țâșnind din pat urlă: “Unde-i cacu’ că mă uș?!” 

“La apelul de dimineață comandantul a observat că un soldat lipsește. Pe soldat îl chema P… . Comandantul le strigă celorlalți soldați: “Caraulă, caraulă, puneți toți mâna pe P…! Iar soldații răspunseră “Să trăiți Măria Ta! Toți am pus mâna pe ea!” 

Da, așa e, la mine se trage din strămoși! Pe mine bunica mea m-a învățat să nu mă mărit cu primul care-mi iese în cale pentru că nici mama nu m-a legănat cu un deget! M-a legănat cu toată mâna care are cinci degete! Și ce bine că m-a sfătuit asta! Câte greșeli aș fi făcut altfel! 😀

Când ne strângeam toți nepoții și făceam prostii, săraca, nu putea să ne bată, pentru că nu voia… bine, și pentru că nu ne prindea! Dar când prindea un moment mai aproape de noi, ne scuipa! Doamne și ce mai râdeam de ea! Și ea se enerva și mai tare!

Vă dați seama că dacă îi promiteam că o să scriu o carte despre viața ei când o să fiu mare, toate poveștile despre ea nu mi-ar încăpea într-un articol! Am să mă opresc, dar vă îndemn din tot sufletul, dacă încă mai aveți bunici în viață, bunici care și-au câștigat locul în sufletul și în viața voastră, să le arătați apreciere și dragoste cât încă îi mai aveți! Da, așa e! Bunicii miros urât, și au mâini aspre, și păr pe față, și nu prea vreți să vă mai lăsăți pupați de ei, sau să stați cu ei la masă pentru că le cade mâncarea din gură, sau tușesc, sau se îneacă! Și se vaită mult că îi dor toate, și de multe ori îi auzim zicând “de m-ar lua odată Dumnezeu să scap”. Și se va întâmpla asta, dragii mei! Și atunci părinții voștri vor deveni bunici, și copiii voștri vă vor lua locul, și vor învața să se poarte cu părinții voștri așa cum voi v-ați purtat cu părinții părinților voștri! Cu comorile care se numesc bunici!

Eu mă consider o persoană extrem de norocoasă că am avut parte de bunici! Amintirile alea atât de frumoase din copilărie vor fi mereu mai puternice decât fizicul obosit de acum!

Și ca să închei tot cu un citat pe care l-am auzit la mamaia: “În viață ești o dată voinic și de două ori nimic!” Nu vă faceți bunicii să se simtă nimic!

Te iubesc, mamaie! Și sunt mai puternică pentru că tu ai făcut parte din viața mea!

P.S. O să plâng mult când o să-i citesc articolul ăsta! 🙂

Vă pupă Tzigă, Soție de Arist!

"Şi asta pentru că tu găseşti resurse de salvare a situaţiilor problemă; găseşti modalităţi de comunicare, dezamorsezi conflicte incendiare printr-un simplu zâmbet. Da, faţa ta este mereu zâmbitoare, chiar şi atunci când maschezi o problemă sau o rană sufletească. Râzi cu pasiune, aşa cum plângi cu pasiune. Eşti plină de viaţă şi vrei să-ţi croieşti un drum propriu, independent de alţii, pentru tine şi prietenii tăi. Cazi câteodată în mirajul filmelor. Îţi doreşti să fie în viaţă ca-n filme, să continui filmul prin trăirile tale. Aproape că îi convingi şi pe ceilalţi că visul devine realitate. Şi asta pentru că pui suflet în tot ceea ce faci. Eşti gata oricând să ajuţi, te implici în tot şi în toate, atât de mult încât de multe ori uiţi de tine şi de interesele tale! Ceea ce îţi doresc pentru viitor este să-ţi aminteşti mereu că eşti o entitate ganditoate, că eşti capabilă să realizezi ceea ce îţi propui, că eşti isteaţă, plăcută, nostimă, drăguţă, convingătoare!" By Chiţu Anca

Lasă un răspuns